m-am intors la mine…

sunt acasa…din nou “acasa”…in mine insami. e placut…si ciudat cum reusim uneori sa ne ratacim noi prin noi dar deh care am mai fi “farmecul” daca am fi mereu acasa…tre’ sa mai plecam si prin oras si-n parc si-ntr-o insula exotica si pe la prieteni si pe malul marii cand ploua…important este ca mereu sa revenim ACASA…si creierul din inima mea a facut conexiunea cu asta(ce ti-e si cu memoria afectiva):

---